Bont dentar

Bontul dentar este partea rămasă dintr-un dinte natural după șlefuirea necesară pentru montarea unei coroane sau a unei punți, sau structura reconstruită artificial atunci când dintele natural este prea distrus ca să susțină singur o lucrare protetică. Când mai mult de jumătate din coroana naturală lipsește, adesea după un tratament de canal sau o fractură extinsă, medicul poate reconstitui bontul cu un material compozit consolidat cu un știft introdus în canalul radicular, oferind astfel suficientă structură pentru a susține coroana finală. Forma și dimensiunile bontului influențează direct retenția și stabilitatea coroanei, motiv pentru care șlefuirea urmează reguli precise privind unghiul pereților și înălțimea minimă necesară. Un bont prea scurt sau cu pereți prea înclinați poate duce la desprinderea repetată a coroanei, chiar dacă cimentarea este corectă. Evaluarea calității bontului, înainte de amprentare, face parte din planificarea oricărei lucrări protetice fixe pe dinte natural.