Osteointegrare

Osteointegrarea este procesul biologic prin care osul maxilar sau mandibular se atașează direct de suprafața unui implant dentar, fără interpunerea unui țesut moale între ele, formând o legătură stabilă capabilă să preia forțele de masticație. Procesul începe imediat după inserarea implantului și se desfășoară în mai multe etape, de la formarea unui cheag și migrarea celulelor osoase, până la depunerea de os nou pe suprafața titanului sau a zirconiei. Durata completă a osteointegrării variază, de obicei între două și șase luni, în funcție de zona tratată, de densitatea osoasă și de eventuala nevoie de adiție osoasă asociată. Suprafața implantului este tratată special, cu microtexturi care măresc contactul cu osul și grăbesc procesul. Pe durata vindecării, implantul trebuie protejat de forțe excesive, motiv pentru care lucrarea protetică definitivă se montează abia după confirmarea osteointegrării, uneori verificată și printr-o radiografie de control. O osteointegrare reușită este condiția esențială pentru stabilitatea pe termen lung a oricărei lucrări sprijinite pe implant.