Recesie gingivală

Recesia gingivală este retragerea marginii gingiei sub nivelul normal de acoperire a dintelui, expunând o parte din rădăcină, care nu are smalț protector și este mai sensibilă decât coroana dintelui. Cauzele includ periajul prea agresiv sau cu o periuță tare, boala parodontală, poziția anormală a unor dinți pe arcadă, un fren labial inserat prea aproape de gingie sau tratamentele ortodontice care deplasează dinții în afara osului susținător. Consecințele recesiei includ sensibilitate crescută la rece și la dulce, aspect estetic modificat, mai ales în zona frontală, și un risc mai mare de carie la nivelul rădăcinii expuse, unde smalțul lipsește. Gradul de recesie se evaluează măsurând distanța dintre marginea gingiei și joncțiunea smalț cement, iar clasificarea rezultată ajută la stabilirea șanselor de acoperire chirurgicală a rădăcinii. Tratamentul variază de la simpla corectare a tehnicii de periaj, în cazurile ușoare, până la grefe de țesut moale, atunci când recesia este extinsă sau continuă să evolueze.