Aparatul dentar la adulți: opțiuni și la ce să te aștepți

Tot mai mulți adulți încep un tratament ortodontic. Unii nu au avut acces la aparat în copilărie, alții au purtat unul, dar nu și contenția de după, iar la alții dinții s-au mișcat treptat cu vârsta, după extracții sau din cauza unei boli parodontale. Motivele sunt și estetice, și funcționale: dinții înghesuiți se curăță mai greu, o mușcătură dezechilibrată poate uza neuniform smalțul, iar unele lucrări protetice sau implanturi se pot face mai bine după ce dinții sunt aliniați.

Vestea bună este că dinții se pot mișca la orice vârstă, atâta timp cât osul și gingiile care îi susțin sunt sănătoase. Asociațiile de specialitate din Statele Unite și din Marea Britanie subliniază că nu există o limită de vârstă pentru tratamentul ortodontic. Există însă diferențe reale față de ortodonția la copii: osul este matur, maxilarele nu mai cresc, iar dantura are adesea obturații, coroane sau dinți lipsă de care planul trebuie să țină cont.

În acest ghid găsești principalele tipuri de aparate folosite la adulți, cum decurge tratamentul pas cu pas, ce simți în primele zile, cât durează de obicei, cum se formează costul și ce întrebări merită să pui medicului înainte să semnezi planul de tratament.

De ce ajung adulții la ortodont

Cele mai frecvente probleme pentru care adulții cer o evaluare ortodontică sunt înghesuirea dinților, spațiile dintre dinți, dinții frontali care ies în afară, mușcătura adâncă (dinții de sus acoperă mult pe cei de jos), mușcătura inversă și mușcătura deschisă, în care dinții din față nu se ating. La unele persoane problema a existat mereu; la altele a apărut sau s-a agravat în timp.

Dinții nu stau fixați definitiv în os. Pe parcursul vieții se mișcă lent, iar după pierderea unui dinte, vecinii se pot înclina spre spațiul liber, iar dintele antagonist poate coborî sau urca. Boala parodontală poate slăbi susținerea dinților frontali, care încep să se răsfire. Toate acestea pot schimba felul în care se închide gura și pot face igiena mai dificilă.

Uneori ortodonția face parte dintr-un plan mai larg. Medicul protetician sau cel de implantologie poate cere redresarea unor dinți înclinați înainte de o punte sau de un implant, pentru ca lucrarea să fie așezată corect și să primească forțe echilibrate. În astfel de situații, tratamentul poate fi mai scurt și limitat la o zonă, dar se coordonează între mai mulți medici.

• dinți înghesuiți sau suprapuși, greu de curățat cu ața dentară;
• spații apărute între dinții frontali;
• dinți înclinați după extracții vechi;
• mușcătură care uzează anormal anumiți dinți;
• pregătire pentru lucrări de protetică dentară sau implanturi.

Prima consultație și planul de tratament

Tratamentul începe cu o consultație la medicul specialist în ortodonție. Medicul examinează dinții, gingiile, mușcătura, mișcările maxilarului și articulația temporo-mandibulară și te întreabă ce te deranjează și ce aștepți de la tratament. Este momentul să spui deschis dacă te interesează mai ales aspectul, funcția sau ambele.

Pentru un plan corect sunt necesare de obicei câteva investigații: o radiografie panoramică, adesea o teleradiografie de profil (care arată relația dintre maxilare și poziția dinților în os), fotografii ale feței și dinților și amprente sau o scanare digitală a arcadelor. În unele cazuri medicul poate recomanda și o tomografie. Pe baza lor, ortodontul îți explică diagnosticul, opțiunile posibile și limitele fiecăreia.

La adulți, înainte de montarea aparatului, gura trebuie să fie sănătoasă. Cariile se tratează, lucrările vechi cu probleme se refac sau se provizorează, iar gingiile se evaluează atent. Dacă există inflamație sau pierdere de os, medicul te poate trimite la parodontologie pentru stabilizare, pentru că forțele ortodontice aplicate pe o gingie inflamată pot agrava pierderea de os. O ședință de igienizare profesională înainte de start este de multe ori recomandată.

Planul primit ar trebui să includă tipul de aparat propus, durata estimată, frecvența controalelor, felul contenției de la final și costul total, cu ce este inclus și ce nu.

Aparatele fixe cu bracketuri

Aparatul fix clasic este format din bracketuri mici lipite pe suprafața dinților și un arc metalic care trece prin ele. Arcul exercită forțe ușoare și constante, iar medicul îl schimbă sau îl ajustează la controale. Aparatele fixe permit un control foarte precis al mișcărilor, inclusiv rotații, mișcări verticale și corecții ale mușcăturii, motiv pentru care rămân o opțiune frecventă în cazurile complexe.

Metalic, ceramic sau autoligaturant

Bracketurile metalice sunt cele mai vizibile, dar și cele mai rezistente. Cele ceramice au culoarea dintelui și sunt mai discrete de la distanță; sunt de obicei mai scumpe, iar ligaturile elastice din jurul lor se pot colora în timp, în funcție de alimentație. Bracketurile autoligaturante au un mic mecanism care ține arcul fără ligaturi separate; pot fi metalice sau ceramice. Medicul îți explică dacă alegerea lor schimbă ceva în cazul tău.

Aparatul lingual

Există și aparate fixe lipite pe fața interioară a dinților, invizibile din exterior. Sunt fabricate adesea individual, iar adaptarea vorbirii și a limbii poate dura mai mult la început. Nu orice cabinet le folosește, iar costul este de regulă mai mare decât la variantele exterioare.

Cu orice aparat fix, igiena cere mai mult timp. Resturile alimentare se opresc în jurul bracketurilor, iar dacă placa rămâne acolo luni la rând pot apărea pete albe de demineralizare pe smalț. Periuțele interdentare, ața cu capăt rigid sau irigatorul oral ajută, iar controalele la igienă dentară pe parcursul tratamentului sunt utile.

Gutierele transparente

Gutierele sunt folii de plastic transparent, făcute după o scanare a dinților și o simulare digitală a mișcărilor. Fiecare set mută dinții cu o distanță mică, iar pacientul trece la setul următor la intervalul stabilit de medic, de obicei la una sau două săptămâni. Pe unii dinți se lipesc mici atașamente din compozit, de culoarea dintelui, care ajută gutiera să prindă și să transmită forța în direcția potrivită.

Avantajele sunt clare pentru mulți adulți: sunt puțin vizibile, se scot la masă și la periaj, iar igiena este mai simplă decât cu un aparat fix. Dezavantajul principal ține de disciplină. Gutierele funcționează doar dacă sunt purtate de regulă 20-22 de ore pe zi. Dacă stau mult în cutie, dinții nu urmează planul, iar tratamentul se prelungește sau cere seturi suplimentare.

Gutierele pot rezolva multe cazuri de înghesuire și spațiere ușoare sau moderate, iar în mâinile unui ortodont cu experiență pot fi folosite și în situații mai complicate, uneori împreună cu elastice. Există însă mișcări pe care un aparat fix le controlează mai ușor. De aceea alegerea trebuie făcută după diagnostic, nu doar după preferința estetică.

• scoate gutierele când mănânci sau bei altceva decât apă;
• spală dinții înainte să le pui la loc, altfel resturile rămân lipite de smalț;
• curăță gutierele zilnic, cu apă rece și o periuță moale;
• păstrează-le în cutie, nu în șervețel, unde se pierd ușor.

Serviciile care trimit gutiere acasă fără examinare clinică și radiografii sunt privite cu rezervă de societățile de ortodonție, pentru că mișcarea dinților pe un parodonțiu neevaluat poate face mai mult rău decât bine.

Când tratamentul are nevoie de mai mult decât un aparat

Unele cazuri cer proceduri suplimentare. Dacă spațiul pe arcadă este insuficient pentru toți dinții, medicul poate propune extracția unor dinți, de obicei premolari, sau o șlefuire foarte fină a suprafețelor dintre dinți (stripping), care câștigă câteva zecimi de milimetru pe fiecare contact. Ambele au indicații precise, iar ortodontul trebuie să explice de ce le alege.

Pentru mișcări care au nevoie de un punct de sprijin stabil, se folosesc uneori miniimplanturi ortodontice, niște șuruburi mici plasate temporar în os, sub anestezie locală. Se îndepărtează la finalul etapei respective. Elasticele intermaxilare, pe care pacientul le prinde singur între arcade, ajută la corectarea relației dintre dinții de sus și cei de jos.

Când problema vine din poziția sau mărimea oaselor maxilare, nu doar din poziția dinților, iar maxilarele au terminat creșterea, singura ortodonție poate să nu fie suficientă. În aceste situații se discută un tratament combinat, cu aparat fix înainte și după o intervenție de chirurgie orală și maxilo-facială. Este o decizie importantă, care se ia după explicații detaliate și, dacă simți nevoia, după o a doua opinie.

Ce simți în primele săptămâni

Montarea aparatului fix nu doare în sine: dinții se curăță, se aplică un adeziv, iar bracketurile se lipesc pe rând. Procedura durează de obicei una sau două ore. Sensibilitatea apare în general după câteva ore, sub forma unei presiuni sau a unei dureri surde la mușcat, și scade treptat în câteva zile. Același lucru se poate repeta, mai slab, după controalele în care arcul se schimbă sau la trecerea la o gutieră nouă.

În prima săptămână, alimentele moi (supe, piureuri, paste, iaurt) sunt mai ușor de mâncat. Bracketurile pot freca obrajii și buzele până când mucoasa se obișnuiește; ceara ortodontică aplicată pe zonele care rănesc ajută. Vorbirea se poate schimba ușor câteva zile, mai ales cu aparatul lingual sau cu gutierele. Pentru disconfort, poți întreba medicul ce analgezic este potrivit pentru tine.

Pe durata tratamentului cu aparat fix se evită alimentele foarte tari sau lipicioase (nuci întregi, caramele, gumă, bomboane tari), iar fructele tari se taie în bucăți mici. Obiceiuri precum rosul pixului sau al unghiilor pot desprinde bracketurile.

Când suni la cabinet

• un bracket s-a desprins sau arcul înțeapă și nu poate fi acoperit cu ceară;
• ai pierdut sau ai rupt o gutieră;
• durerea crește după câteva zile în loc să scadă sau apare umflătură;
• observi mobilitate accentuată a unui dinte sau sângerări gingivale persistente.

Cât durează tratamentul la adulți

Durata depinde de complexitatea cazului, de tipul aparatului și de cooperarea pacientului. Corecțiile limitate, care vizează doar câțiva dinți frontali, pot dura câteva luni. Un tratament complet, care corectează și mușcătura, durează de multe ori în jur de 18-24 de luni, iar cazurile cu extracții, miniimplanturi sau chirurgie pot depăși acest interval. Estimarea primită la început este orientativă și se poate ajusta pe parcurs.

La adulți, dinții se mișcă de obicei ceva mai lent decât la copii și adolescenți, pentru că osul este mai dens și nu mai există creștere care să ajute corecția. În plus, adulții au mai des lucrări protetice, dinți lipsă sau pierdere de os, lucruri care limitează uneori ritmul sau amploarea mișcărilor.

Controalele au loc de regulă la 4-8 săptămâni pentru aparatele fixe și ceva mai rar pentru gutiere, în funcție de protocolul medicului. Anularea repetată a controalelor, bracketurile desprinse nereparate la timp sau gutierele purtate puține ore pe zi sunt printre cauzele frecvente pentru care tratamentul se prelungește.

Contenția: partea care păstrează rezultatul

După îndepărtarea aparatului, osul și fibrele care țin dinții au nevoie de timp să se reorganizeze în noua poziție, iar dinții au tendința de a reveni spre locul inițial. De aceea orice tratament ortodontic se încheie cu o perioadă de contenție, care la adulți este de obicei de lungă durată, uneori pe termen nedefinit.

Există două tipuri principale de aparate de contenție. Contenția fixă este un fir subțire lipit pe fața interioară a dinților frontali, invizibil din exterior; nu depinde de memoria pacientului, dar cere o igienă atentă în zona respectivă și verificări periodice, pentru că se poate dezlipi. Contenția mobilă este o gutieră transparentă sau o plăcuță, purtată inițial mai multe ore pe zi, apoi de regulă noaptea, după indicațiile medicului.

Mulți ortodonți combină cele două variante. Dacă observi că firul fix s-a desprins sau că gutiera de contenție nu mai intră ușor, programează-te cât mai repede, pentru că mișcările mici se corectează mai simplu când sunt prinse devreme. Tot contenția se discută și cu medicul de stomatologie generală la controalele obișnuite, ca să fie verificată periodic.

Cum se formează costul

Costul unui tratament ortodontic la adulți variază mult și depinde de diagnostic, de tipul aparatului, de numărul de arcade tratate, de durata estimată și de procedurile suplimentare. De obicei, aparatele metalice sunt varianta mai accesibilă, cele ceramice și gutierele costă mai mult, iar aparatul lingual se află de regulă în partea superioară a intervalului. Costul final se stabilește doar după consultație și investigații.

Multe cabinete împart costul în etape: consultația și investigațiile, montarea aparatului pe fiecare arcadă, controalele lunare, îndepărtarea aparatului și contenția. Cere un plan scris în care să vezi toate aceste etape, ca să poți compara corect propunerile. Întreabă și dacă eventualele tratamente pregătitoare (obturații, igienizări, extracții, tratament parodontal) sunt incluse sau se plătesc separat.

Tratamentele ortodontice la adulți sunt, în general, plătite de pacient. Dacă ai o asigurare privată de sănătate sau un abonament la o clinică, verifică direct cu aceștia și cu cabinetul ce acoperire există, pentru că regulile diferă de la un caz la altul.

Întrebări de pus înainte de a începe

Un plan de tratament bun este unul pe care îl înțelegi. Nu ezita să ceri explicații suplimentare sau o a doua opinie, mai ales când propunerile diferă mult între ele ca durată, cost sau abordare. Poți căuta specialiști în orașul tău în lista de clinici și poți compara informațiile publicate înainte de a te programa.

1. Care este diagnosticul meu și ce se întâmplă dacă nu fac tratamentul?
2. Ce opțiuni de aparat sunt potrivite pentru cazul meu și de ce recomandați una anume?
3. Cât estimați că va dura tratamentul și cât de des vin la control?
4. Sunt necesare extracții, stripping, miniimplanturi sau alte proceduri?
5. Ce trebuie rezolvat înainte (carii, gingii, lucrări vechi)?
6. Ce tip de contenție voi purta la final și pentru cât timp?
7. Ce include costul total și ce se plătește separat, de exemplu reparații sau gutiere pierdute?
8. Cine se ocupă de caz dacă apare o urgență între controale?

Un medic care îți arată radiografiile, îți explică limitele tratamentului și îți spune ce rezultat este realist în cazul tău îți oferă o bază mai bună pentru decizie decât o promisiune despre cum va arăta zâmbetul la final.